Apusurile purpurii de soare deseori sint urmate de noptile-vrajitoare, care ne cuprind in imbratisarile sale dupa o zi grea, plina de intilniri si despartiri, biruinte si infringeri, lacrimi si zimbete, pentru ca sa uitam de problemele noastre, sa se aline durerea din urma supararilor si pierderilor, sa se inmoaie amarul prabusirii sperantelor noastre si atunci noaptea vine sa ne sopteasca povestea sa dulce si misterioasa. Si daca exista minute, cind nu numai pamintul se cufunda in intuneric, dar si sufletele noastre, atunci noi raminem in viata si de aceea, ca astfel de apusuri purpurii totusi exista…... Noi raminem sa fim… si asteptam primele raze ale rasaritului auriu, care ne daruie o zi noua, ne incalzeste sufletele noastre cu senzatii noi, ne va invirti in dansul complicat al zilei si ne va darui o noua speranta…

Up