La poalele colinei, unde se inalta biserica Mazarache, in partea de nord-est, chiar pe malul riului Bic cindva se afla o fintina arteziana, de unde in sec. XIX intregul oras lua apa potabila. Anume in acest loc, unde cu multe secole in urma se afla localitatea Chisinaului vechi, este oportun de restaurat (cu atit mai mult, ca vorbim despre zona de odihna cu alei si parcuri) fintina arteziana veche, de curatit pe ea astfel, ca orasenii sa se poata desfata cu apa stravezie. Nu ar fi rau sa fie instalat in apropiere un monument dedicat casierului Mazarachi, care, conform documentelor, a fost fondatorul acestei biserici. Dar nu despre ea vorbim acum, ci despre fintina arteziana.

Pentru prima data izvorul cu apa buna pentru intrebuintare se aminteste in scrisoarea domnitorului, datata cu 17 iulie 1436. Cu alte cuvinte, fintina arteziana este amintita in acelasi timp ca si orasul. In documentul stravechi se spune ca domnitorii regatului moldovenesc Ilie Voevod si fratele, lui Stefan Voevod, pentru slujire credincioasa i-au daruit logofatului Vance citeva sate, mori, si prisaci… linga Bic, pe acea parte a riului, care duce la … la fintina, unde se afla o localitate tatara, nu departe de padure. Posibil ca aici isi are inceputul istoria fintinii arteziene, doar ele si fintinile isi au biografia lor proprie, ca si bisericile, satele, orasele. Dar nu este exclus, ca la data mentionata aceasta fintina arteziana deja exista – noi facem referinta doar la cel mai vechi document pastrat.

In trecut populatia Chisinaului, dupa afirmarea doctorului N. Morosan, care a publicat un sir de articole pe aceasta tema in gazeta (“Viata Basarabiei”, NN 5-6, 1936), utiliza apa din riul Bic si izvoare situate pe teritoriul orasului. Apa potabila oamenii o luau din coloana de distribuire a apei, care era numita de ei “fintina”. Conform marturisirilor contemporanilor apa venea aici din 40 de estuare (guri de varsari ale riului) si citeva fintini.

Cercetatorul F. Porucic scria in “Agricultura Basarabiei” (nr.4 din 15 februarie 1916, pag. 50), ca denumirea de “fintina” provine de la genuiegi, care in secolele XIII – IX detineau in minile sale comertul pe Nistru si fluviile lui. Astfel de “fintine”, numite de catre razesi “izvoare”, iar mai tirziu de turci – “cismele” erau amenajate de catre genuiegi astfel, ca apa din izvor sa vina intr-o tava special instalata. Dupa traditie genuiegii construiau “fintinele” in locurile de popas, care ca regula se aflau nu departe de localitati.

Aceasta vorbeste inca o data despre aceea, ca data infiintarii fintinii arteziene si a orasului Chisinau poate fi mult mai veche, decit se mentioneaza in documente pentru prima data.

Cea mai buna apa din Chisinau era considerata apa, care curgea nu departe de colina Mazarache. Oamenii o carau cu caldarile si butoaiele de carat apa. Cu aceasta se ocupau sacagiii, care se bucurau de un sir de inlesniri si facilitati la achitarea impozitelor de stat. Totusi ei ii jupueau fara mila pe oameni de bani, mai ales pe vreme rea , cind un butoi cu apa era apreciat la o rubla. Pe timpurile acelea suma aceasta era foarte mare, dar plata pentru apa – nemaipomenit de inalta.

Desi debitul de apa al coloanei era suficient pentru locuitorii orasului, orasenii deseori simteau deficitul apei potabile si asta din cauza siretlicurilor sacagiilor, care se foloseau de ei pentru asi mari venitul sau.

In anul 1828 conducerea oraseneasca a format o comisie, care trebuia sa studieze problema asigurarii cu apa a Chisinaului. Dupa o analiza preventiva membrii comisiei au raportat despre situatia deplorabila, in care se afla coloana de distribuire “fontal”. Apa se murdarea de la butoaie si caldari, cu care oamenii luau apa, tot aici gospodinele spalau rufele, ciobanii adapau vitele. In anul 1829 sub conducerea lui Iogan Suelgi, invitat de la Odesa, a inceput amenajarea “fontalului”, care a durat pina in anul 1834. Cheltuielile totale au constituit 28116 ruble. In anii 30 autoritatile orasului au inceput constructia in masa a fintinilor si coloanelor in diferite parti ale orasului cu scopul de a desfiinta monopolul sacagiilor la apa potabila. S-a pastrat informatie despre faptul, ca in anul 1837 pe piata bisericii au fost construite 12 fintini. In anul 1843 locuitorii luau apa potabila din trei coloane – doua obstesti si una particulara. Pe teritoriul orasului erau de tot 215 fintini.

In acelasi an a fost curatit si amenajat izvorul care se numea “Burcut”, situat pe malul sting al riului Bic. Apa lui minerala avea capacitati de vindecare, lecuire.

Desi aceste masuri au fost intreprinse, asigurarea cu apa a orasului lasa de dorit multe. Iata de ce in anul 1862 a fost luata decizia de a construi in Chisinau o conducta de apa. Insa aceasta idee a fost realizata doar peste 30 de ani. Intre timp conducerea orasului la 7 noiembrie 1869 a dat indicatia de a crea un serviciu special de supraveghere a “fontalului”. Duma a dat acordul sau la aceasta propunere si in calitate de responsabil este numit dl. Dobromirov.

In acelasi an au inceput lucrarile de amenajare in bazinul de beton sub conducerea mesterului francez Marseli Siurubili. Bazinul avea o lungimea de 61,8 metri, latimea – 12,8 si inaltimea de 0,7 metri. El era divizat in patru sectoare. Insa aceasta constructie, ca si multe altele, ce-au urmat dupa, cu foarte putin a contribuit la starea “fontalului”. Aici, ca si mai inainte, se acumulau milul, gunoiul si nisipul.

Numai in ultimii zece ani ai secolului trecut a inceput era noua (contemporana) in asigurarea orasului Chisinau cu apa. In anul 1893 a fost creata uzina comunala de apa, unde lucrau trei masini cu aburi din sistemul Vortingtoi. Cu ajutorul pompelor apa se aducea din asa numita ‘abatere’ a “fontalului”. De fapt, este vorba despre apa, care vine din acelasi izvor Mazarachi.

In anul 1905 se construieste prima fintina arteziana a conductei de apa din Chisinau. Adancimea ei este de 131,5 metri. In anul 1923 pe harta orasului este indicata inca o fintina arteziana cu adancimea de 70,29 metri. Apoi in anul 1934 adincimea ei a fost marita pina la 123 metri. Ambele fintini arteziene erau situate in valea riului Bic pe malul drept al riului, in curtea uzinei de apa la 43 si 45 metri de asupra nivelului marii.

Apa era adusa cu ajutorul pompelor. Debitul ambelor fintini in 24 ore depasea 5500 m. cubi. Totusi uneori necesitatile depaseau posibilitatile acestor fintini. O astfel de situatie critica a fost inregistrata in vara anului 1935, cind,de fapt, se intrerupe istoria “fontalului” Mazarachi.

In incheiere am fi dorit sa ne exprimam in sustinerea unei astefel de propuneri: conform traditiilor poporului nostru, transmise din generatie in generatie, hramul unei sau altei localitati se sarbatoreste in ziua sfintirii bisericii, care coincide cu sarbatorile religioase. In Chisinau sint multe biserici. Insa Catedrala Nasterii lui Hristos poate pretinde dupa situarea sa la statutul de biserica centrala. Iata de ce parohul T. Borta a propus, ca in viitor sarbatoarea de hram al Chisinaului sa fie marcat la 25 decembrie (7 ianuarie dupa stilul vechi), in ziua cind a fost sfintita catedrala.

V. Grosu, “Chisinaul de seara”, 4 octombrie 1997.