Architecture

In luna august, prin Statutul formarii Basarabiei, Chisinaul este proclamat centrul tinutului.
Primul plan al orasului Chisinau este elaborat de arhitectul Osmidov la 1813 si in acelasi an incepe constructia orasului. La 30 decembrie 1813 este edificata cladirea Metropoliei cu doua niveluri (nu s-a pastrat), in anul 1814 se construieste cladirea Seminarului Teologic cu doua niveluri si Biserica Metropolitana in forma de cruce (nu s-a pastrat). Cladirile sus-amintite au fost construite conform proiectelor arhimandritului Ionichie. Au fost intreprinse primele masuri pentru amenajarea orasului. S-au ivit felinare pe strazi, sint saditi copaci ca inceput al parcului orasenesc (acum  gradina publica Stefan cel Mare).

Un rol important in activitatea de constructie a orasului l-a jucat Comitetul de Constructii Chisinau-Ismail (Comitetul de Constructii din Ismail a fost lichidat in anul 1839, o data cu transmiterea functiilor sale Comitetului de Constructii Chisinau), fondat in Chisinau (1827 - 1854).
Presedinte al Comitetului de Constructii era guvernatorul civil din Basarabia, membri - membru regal al Consiliului Suprem, un reprezentant al nobilimii, primarul, doi reprezentanti ai negustorimii, lociutori ai orasului, arhitectul tinutului si specialistul in masurarea pamantului, secretarul si contabilul. Membrii Comitetului, cu exceptia secretarului si contabilului, nu erau salariati. Statutul Comitetului de Constructii era o copie a Statutelor de la Odesa si Ismail. Compus din 78 de articole, permitea Comitetutului sa distribuie loturi de pamint pentru constructie, sa efectueaze supravegherea tehnica si urmarirea executarii lucrarilor. Daca cladirea nu era edificata in termen de doi ani, lotul de pamint se redistribuia altui solicitant.

Doritorilor de a organiza gradini in zona orasului sau de a construi fabrici li se ofereau cite 25 de desetine de pamant.

Impozitele se incasau peste 6 ani. Luand in consideratie lipsa de apa potabila, Comitetul incuraja locatarii ce-si construiau fantani.

In anul 1834 a fost confirmat primul Plan general al orasului Chisinau. Autori ai proiectului au fost arhitectul tinutului Basarabia Pleining si specialistul tinutului Basarabia in domeniul cadastral Bogdan Eitner. Conform planului, se efectua sistematizarea constructiilor (largirea si indreptarea strazilor), in partea de jos a orasului, in partea de sus realizandu-se constructia planificata a teritoriilor libere.

Pe dealurile Chisinaului vechi din primele constructii s-au pastrat bisericile: Acoperemantul Maicii Domnului (Mazarache)  (1752), Riscani (1777) si Biserica Bunei Vestiri (1807).

In centrul orasului se creaza un complex considerabil de arhitectura. Dupa proiectul arhitectului A. Melnicov in stilul clasicismului rus aici se inalta cele mai mari cladiri de atunci   - Êàtedrala si Clopotnita (1831-1835ã), care a devenit dominanta orasului. Apoi, nu departe de catedrala se construieste  Arcul de Triumf (1840ã., arhitect I. Zauschevici). Aceste cladiri se deosebesc prin maretia lor si compozitia riguroasa.

In 1854 Comitetul este lichidat, functiile lui fiind preluate de Comisia Tinutului Basarabia pentru Constructii si Drumuri.

In baza Regulamentului orasenesc, confirmat in 1870, a fost fondata Directia Oraseneasca, pe linga care este formata Comisia de Consrtructii in frunte cu arhitectul orasului  Alexander Bernardazzi. 
Anume din aceasta perioada a inceput constructia imobilelor conform proiectelor individuale, fapt care a generat diversificarea interiorului si exteriorului cladirilor, folosirea diverselor stiluri. Majoritatea cladirilor se construiau din piatra, fiind acoperite cu tigla sau cu foi de zinc.

La sfirsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea sint edificate cladiri ce infrumuseteaza si astazi orasul: Judecatoria, Primaria, Banca, Liceul de Fete Dadiani, Scoala Regala, noua cladire a Seminarului Teologic, Castelul de Apa, Reuniunea Nobilimii, Casa Hertza s. a.

In aceasta perioada se realizeaza arhitechii Bernardazzi, Cecherul-Cus, Taganco, Cupcea, Scheidevandt, Uscat, Serotinski, Semco-Savoiski, Elladi, Lonski, Gaschet-fiul, Bernardazzi-fiul, Asvandurov si altii.

In anul 1912 Directia Oraseneasca a aprobat Regulamentul obligatoriu pentru locuitorii orasului privitor la constructii, care consta din 9 capitole:

I      - cu privire la loturile de pamant pentru casele de locuit individuale;
II     - cu privire la eliberarea certificatelor pentru efectuarea constructiilor;
III    - cu privire la constructia cladirilor;
IV    - cu privire la partile proeminente ale cladirilor;
V     - cu privire la scari;
VI    - cu privire la acoperisuri;
VII   - cu privire la sobe;
VIII  - cu privire la subsoluri;
IX    - probleme generale.

Aceste legi influenteaza benefic asupra calitatii cladirilor si contribuie la accelerarea constructiilor. Astfel, in anul 1913 Directia Oraseneasca eliberase permise pentru constructia si reconstructia a 106 imobile.

La inceputul sec. 20 se construiesc cladirea consiliului municipal (acum Primaria), judecatoria de district (administratia caii ferate), banka oraseneasca (sala cu orga), muzeul de etnografie regionala.
In anul 1914 ritmul constructiei orasului scade considerabil din cauza razboiului, iar la 1916 lucrarile de constructie sint completamente stationate.

De la 1919 si pana in prezent Chisinaul a cunoscut transformari arhitectonice considerabile, suportand consecintele schimbarilor de putere, ale mai multor cutremure, ale unui razboi distrugator, dar si cele ale refacerilor, reannoirilor si reasamblarilor. Asadar, daca la 1939 orasul avea  doar 29 gradinite (cu 1180 locuri), 7 licee (3227 elevi), 4 scoli medii (632 elevi), 38 scoli primare (7357 elevi), astazi numarul acestora este mult mai mare.Chiar daca zeci de intreprinderi industriale, scoli si institutii culturale, mii de case de locuit (76 la suta din fondul locativ) au fost distruse de razboi, restabilite, renovate sau inlocuite cu altele, acestea constituie actualmente baza fondului arhitectonic al urbei.

In perioada postbelica sint elaborate, de fapt, 2 mari proiecte de restabilire si reamenajare a orasului. Unul din ele apartinea academicianului A. Sciusev si presupunea reconstructia cartierelor vechi, formarea si amenajarea noilor artere, crearea unor piete urbanistice largi, comode si pline cu verdeata, precum si utilizarea la maximum a spatiilor verzi si neexplorate inca ale vaii raului Bac sau ale altor zone industriale si de locuit. In perioada postbelica se realizeaza una din maretele idei de a uni, prin trei magistrale importante, partea orasului vechi cu noul cartier Rascani.
La sfarsitul anilor '40 este  realizata reconstructia bulevardului Stefan cel Mare (anterior bd. Lenin); se formeaza compozitia principalelor piete urbane. In locul fostelor bariere de la intrarea in oras sint inaugurate pietele P. Halippa (fosta Aniversarea a 40-a a Comsomolului), Dimitrie Cantemir (fosta Cernasevschi), Constantin Negruzzi (fosta Kotovski), construindu-se noile bulevarde Iuri Gagarin si Constantin Negruzzi.

Din pacate, proiectul elaborat de arhitectul A. Sciusev includea si demolarea unor edificii de importanta istorice, a unor monumente de arhitectura din sec. al XVIII-lea si al XIX-lea, distrugerea unor intregi cartiere ale vechiului oras, strazi si piete vechi din chiar inima Chisinaului (Vechea Catedrala, Biserica Sf. Ilie, Piata Sf. Ilie etc).

Ce-a de-a doua etapa de reconstructie a orasului o reprezinta planul general de constructii si reconstructii elaborat de Institutul Moldghiprostroi la 1967 si aprobat in 1969. Din anii '60 orasul prinde a se extinde spre terenurile libere de la periferii (Botanica, Rascani, Buiucani). Aici se construiesc blocuri locative, dezvoltandu-se totodata si constructiile individuale. Se construiesc noi drumuri si noi viaducte peste calea ferata si raul Bac. Este transformat considerabil aspectul arhitectonic al Muncestilor, Buiucanilor, Rascanilor si al fostei asezari Hrusca. Intrucat Valea Bacului nu este accesibila pentru lucrarile de constructii, in acest spatiu se creeaza un sir de parcuri, zone verzi, arii impadurite: Parcul Trandafirilor (fost Lenin), Dendrariul, Parcul La Izvor (fost Prietenia Popoarelor) etc. prin care se traseaza liniile de comunicare intre centrul urban si zonele periferice.

La inceputul perioadei de refacere solutiile de arhitectura purtau un caracter de restaurare si reconstructie. Prima constructie a orasului a fost cladirea garii feroviare (1948ã., arhitect L. Ciuprin).

O etapa considerabila in arhitectura anilor de dupa razboi a constituit constructia pe strada principala a cladirilor administrative si case de locuit cu multe etaje. Fatadele cladirilor administartive ocupau cartiere intregi: Ministerul industriei alimentare, arhitect V. Voitehovschi (astazi cladiea de pe Stefan cel Mare, 73), Ministerul industriei usoare, arhitect P. Ragulin (Stefan cel Mare, 69),  Àcademia de stiinte a RSSM si Ministerul Comunicatiilor (posta centala, arhitect V. Mednec),  Casa sindicatelor (arhitect R. Curt, colt str. Puskin si bd. Stefan cel Mare).

Numai intre anii 1959 si 1984 sint sadite si amenajate 10 parcuri (776 ha), organizate zonele de odihna Ghidighici, Vadul lui Voda, Ialoveni (1235 ha), create bazine decorative, havuzuri si fantani arteziene cu o suprafata de 1693 ha.

Fondul locativ al orasului Chishinau a crescut de la cei 227 mii metri patrati, pe care il avea in anul 1944, la 11,15 mln. metri patrati, timp de 5 decenii construindu-se locuinte pe o suprafata de 10 mln. metri patrati. Circa 50 la suta din fondul locativ il constituie casele cu 3 - 5 etaje, peste 30  la suta revin cladirilor cu mai mult de 5 etaje, 20 la suta - constructiilor gen "la curte", care ocupa in fiecare sector al orasului suprafete impunatoare.

Orasul este imbogatit cu noi ansambluri urbanistice moderne: bulevardul Dacia, strajuit de imobile cu 9 - 20 etaje, reprezinta intrarea din partea de sud-est a orasului. Sint inaltate hoteluri (Hotelul National, Cosmos, Codru etc.), Circul, Palatul National, Parlamentul Republicii.

In baza metodelor industriale de constructie, posibilitatilor mari de utilizare a materialelor de garnisire, la inceputul anilor 70 se construiesc cladiri mari obstesti si administrative:  Casa guvernului si Palatul "Octombrie"  (acum Palatul National), arhitector S. Fridlin; CC PCM (acum Parlamentul), arhitect A. Cerdantev; Casa Uniunii (sindicatelor), arh. V. Cudinov; hotelul "Inturist" ("National"), arh. A. Gorbuntov si V. Salaghinov si hotelul "Cosmos", arh. B. Banachin si I. Coliubaeva; Òåàtrul de opera si balet, arh. N. Curennoi si A. Gorscov; circul, arh. S. Soihet si A. Chiricenco; statia de autobuse, arh. A. Ecsner. In ultimii ani ai puterii sovietice au fost create  prospectele moderne: prospectul Pacii (Dacia), Moscova, Kutuzov (Mircea cel Batran), Enghels (Alba Iulia). Estacada de transport a unit prin Valea Trandafirilor centrul orasului cu sectorul Botanica si cu àeroportul.

Atit la proiectare cat si la procesul de constructie, o atentie deosebita s-a acordat modernizarii prin mijloace arhitectonice a cartierelor locative si aspectului arterelor principale. Astfel, solutia de sistematizare a cartierelor a fost realizata in concordanta cu idea generala a constructiei magistrale.

Grija principala a constituit-o crearea centrului public al orasului (centrul se dezvolta pe doua axe reciproc perpendiculare: bulevardul Stefan cel Mare si bulevardul Renasterii), unde se formeaza zone ale asezamintelor de importanta republicana si municipala ale institutiilor culturale, ale intreprinderilor social-comerciale, de agrement, sportive si locative.

In ultimii ani constructiile se efectueaza in general pentru elita de afaceri si financiara a orasului.  Au crescut minunatele  cladirea "Inconbank" la coltul strazii Armeneasca si 31 August si Bancii de Petrol la coltul bd. Stefan cel Mare si Iznail. S-a terminat restaurarea Catedralei, numai ca minunata ei cupola si-a pierdut infatisarea  initiala.

Arhitectura de piatra a Moldovei se deosebeste cu o nemaipomenita bogatie si diversitate ale solutiilor de planificare, de constructii si de stil. Supravietuind secole, arhitectura si-a pastrat individualitatea pronuntata. Urme ale vremurilor vechi  - bisericile Chisinaului - particele ale sufletului stramosilor nostri, perlele arhitecturii capitalei noastre. Aceste cladiri se deosebesc prin simplitatea sa, prin formele comlete ale constructiilor si oglindesc esenta istorico- culturala si originalitatea etnografica a Moldovei.