Anul 1850. Tinarul de 19 ani, Sasa Bernardazzi, dupa terminarea scolii de constructii - mai tirziu Institutul renumit al inginerilor civili din Peterburg - a fost trimis la Chisinau, in comisia regionala a Basarabiei de constructii si drumuri in functie de "asistent de arhitect".

"Ai parasit in zori orasul, mult timp il mai vedeai in zare. Dar iata viile din jur, ca un peisaj italian. Pe loc si inima se-opri, cind soarele te-a-ntimpinat...Fiita-ntreaga -a ta rivnea sa-nceapa munca chiar acum! Studentule, intr-un ceas bun! "

Se poate de inteles sentimentele studentului de ieri - eldorea sa schimbea lumea intreaga. Insa ce a vazut tinarul arhitect, un om progresist de nationalitate rusa, intrind in oras?

Iata cum descrie in anul 1852 corespondentul gazetei "Novorosiischii Vestnic" aspectul neatragator al Chisinaului: "Nu avem trotuaruri, nemaivorbind de pavaje. Pietonii se ineaca in glod iarna, vara - in nisip. Vegetatia este foarte saraca. Exista numai doua locuri in oras unde te poti ascunde de arsita".  

Orasul era situat in mijlocul unui peisaj foarte deosebit. Un complex minunat reprezenta numai centrul lui, acele citeva cladiri, unde a dansat cindva la baluri Puskin, fiind deportat, cu Pulhirita Barfolomei, unde se adunau cindva decabristii si organizau niste petreceri pompoase boierii moldoveni. Dar in rest orasul era ca o gramadire de cocioabe. Doar unele cladiri frumoase ale aristocratilor reprezentau embrionul culturii orasului si arhitecturii. Tinarul arhitect hotaraste sa reconstruiasca orasul. El a fost primul arhitect, care constient transforma si construia  Chisinaul. Alexandru Bernardazzi primul a observat si a apreciat frumusetea pietrei naturale, caldura a cotiletului nostru (caramida) alb insorit. Astfel de piatra utilizau arhitectii din Florentia, Venetia la constructia minunatelor cladiri spre deosebire de piatra cenusie a tarilor nordice.

Tinarul arhitect este plin de planuri, insa deocamdata...soarta i-a pregatit tinarului Bernardazzi lucru de rutina la pavarea strazilor, solutionarea problemelor de inginerie si sanitare, constructia canalizarii, lupta cu incendiile. Bernardazzi depune toata energia si constiinciozitatea sa si in acest domeniu de activitate, atit de departe de romantica.

El se ocupa de astfel de lucruri, fara care orasul nu poate sa traiasca. In activitatea sa tinarul arhitect s-a ciocnit cu indiferenta autoritatilor orasului, necointeresati in transformari. Si banii pentru necesitatile gospodariei orasenesti se eliberau foarte greu, anevoios, cel mai des construiau bogatasii. Insa peste sase ani, fiind in virsta de 25 ani, el devine arhitectul orasului.

Cine totusi este Alexandru Iosif Bernardazzi? Din timpurile lui Petru I in Rusia au inceput sa soseasca arhitecti straini. Pe pamintul rus liber se dezvolta talentul arhitectilor din strainatate, in general italieni - Leblon, Trezini, Rosoi si Rastrelli, Cameron si Cvarenghi.

Unii dintre strainii veniti la Peterburg din Elvetia au fost arhitectii de origine italiana, fratii Vincento, Jovani si Juzeppe Bernardazzi. Viitorul tata a lui Alexandru Juzeppe a primit supusenia ruseasca, ortodoxia si se numea Iosif. 

Fratii Bernardazzi si-au dedicat viata constructiei orasului Piatigorsk. Tot aici in anul 1831 s-a nascut Alexandru Bernardazzi.

La virsta de 25 de ani, in anul 1856, el a devenit arhitectul principal al Chisinaului. Dupa proiectele lui au fost construite mai mult de 30 de cladiri, la care el a folosit metode si detalii ale arhitecturii italiene, vizantice si ruse.Cladirile lui Alexandru Bernardazzi infrumuseteaza Chisinaul ca niste perle ale secolului trecut, ele se afla sub ocrotirea statului si aproape toate sint restaurate. Cine nu cunoaste gimnaziul Dadiani, acum  Muzeul de Arte Plastice, Biserica greaca, capela gimnaziului pentru femei, biserica Noua armeneasca, grandiosul castel de apa - acum dupa reconstructie acolo se afla Muzeul orasului, cladirile spitalului pentru copii si a fostei judecatorii de district, acum  administratia caii ferate, si multe altele, ce a construit Bernardazzi in Moldova.

Cladirile construite in baza proiectelor lui Bernardazzi se deosebesc prin gratia sa, prin decorul bogat si careva eclecticism, corespunzator manierei arhitecturale din timpul acela. Ele infrumusetau orasul, erau ca niste insule ale frumosului. Aceste cladiri completeaza si astazi de minune aspectul arhitectural al orasului.

Bernardazzi a depus mult suflet, energie si talent in amenajarea parcului Puskin (astazi parcul Stefan cel Mare).

Toate aceste cladiri le vezi in fiecare zi, mergind la scoala sau cu prietenii la cinema, insa le observi oare? Poate acum cu alti ochi vei privi castelul de apa si vei vedea toata splendoarea lui printre verdeata aurie a toamnei? Am vrea sa credem...Este induiosator faptul, ca Bernardazzi a lasat un testament, in care si-a expus dorinta de a fi inmormintat la Chisinau alaturi de mama sa. El a murit in timpul deplasarii de serviciu la Fastov nu departe de Kiev, insa vointa lui a fost iondeplinita si osemintele lui se odihnesc in orasul nostru.

Chisinauenii recunoscatori pastreaza cu precautie memoria despre renumitul sau compatriot, care a intruchipat sufletul sai in muzica pietrei. Cu ocazia sarbatoriri a 150 ani de la nasterea arhitectului in anul 1981 cu numele lui a fost numita o strada, fosta str. Cuznecinaia. Pe casa unde el a locuit (strada Bucuresti 92) si pe capela gimnaziului pentru femei sint instalate placi comemorative.